linistea de a fi nelinistit

am alunecat printre luni, de parca aveam patine in picioare, incercand sa evit chipul tau ce se oglindea in gheata. din ianuarie, cand viata mi se parea frumoasa, gandul mi-a fost la chitaristi fantezisti, naluciri ce m-au bantuit un an intreg pana am fost bombardat si manjit de atata dragoste din partea ta {de fapt, indiferenta ta :)))}.
in plina primavara m-a trezit un ciripit, iar sunetul mi-a ramas in ureche pana in mijlocul verii cand valul spulberat de stanci a facut sa curga un rau de lacrimi umezindu-mi zilele caniculare.
O toamna invaluita in miros de vin fiert si mar copt m-a azvarlit in iarna cea cumplita, unde nameti de zapada au acoperit inima mea, ce astepta sa vi sa o incalzesti, dar tu n-ai aparut, desi te am asteptat un an.

anul acesta va fi linistit in marea mea neliniste sau va fi nelinistit tulburandu-mi linistea?

ninge peste inima mea

in noptile negre ma zvarcolesc in pat cu gandul la tine, tu ratacesti prin alte asternuturi, ma cauti doar cand ceilalti se plictisesc de tine iar eu stau si te ascult ca la spovada asteptand sa faci un pas spre mine.
nu vreau sa fiu un pansament ce vindeca o rana, as vrea sa fiu cel care vegheaza asupra ta, iar amintirea ranilor sa dispara.
tresar la auzul pasilor ce se aud pe holul rece, ma trezesc si astept ca usa sa se deschida...in zadar, e usa celuilalt.
as vrea sa ninga peste inima mea sa ma ascund de lume, sa uit de tine, sa raman ingropat pana ce soarele va binevoi sa ma incalzeasca.

o întâlnire care se spulbera ca un val de stânci, un râu de lacrimi ce se prelinge pe obraz. prea mult nisip uscat din care nu pot ridica nimic. o petala de floare ce se leagănă ușor în adierea vântului, prăbușindu-se la pământ. un gând ce pornește în fiecare zi către tine pe un nor alb pe întinsul cerului albastru. un oftat ce răsuna în văile munților pierzându-se în ecouri mute. apari ca o fata Morgana înaintea ochilor mei, ma târăsc sa te prind și cad în nisip. nu știu dacă mai am puterea sa ma lupt cu tine, sa lupt pentru tine, sa lupt pentru noi. am obosit.

ciripit

ma trezesc cu greu la auzul unor sunete ciudate, trag draperiile si o raza de soare imi mangaie fata. deschid geamul si zgomotul se transforma intr-o muzica ce ma linisteste. zambesc si ma bucur de primavara.

de drag

bombardati de atatea inimioare multicolore, manjiti din cap pana in picioare de dragostea complexa ce se scurge din toate partile uitam ca de fapt, iubirea adevarata e atat de simpla si pentru a ajunge la ea trebuie sa faci doar un pas. dar pentru pasul acesta iti trebuie vointa si comunicare. desi toata lumea stie ca traim in era tehnologiei unde mijloacele de comunicare sunt nenumarate, am uitat cum se spune un "salut". pierdem timpul pe tot felul de site-uri de socializare, avem zeci de mii de amici dar nu avem prieteni. operatorii de telefonie mobila ne dau mii de minute si mesaje dar nu avem timp pentru a trimite un simplu mesaj de buna dimineata.
ne pierdem in hatisul lucrurilor, viata trece pe langa noi, dar cel mai grav e ca trec pe langa noi - fara sa-i observam macar - oamenii.
avem zile, saptamani si luni ale dragostei, ca apoi ani de zile sa ramanem singuri.
iubim englezeste, americaneste, romaneste da nu iubim cu adevarat.


dragostea nu cade niciodata...indiferent de ce facem sau nu facem.

la vita e bella

ma trezesc ca dintr-un vis frumos dar fara zane si feti frumosi. un vis cu iz de munte, vin fiert si "chitaristi fantezisti". sorb o gura de cafea si imi arunc privirea catre munte prin geamul mult prea mic sa imi arate toata frumusetea lui. un covor plin de cristale straluce in bataia calda a razelor de soare. nu mai vreau nimic, nu mai astept nimic, nu mai vreau pe nimeni, nu mai astept pe nimeni.
viata e frumoasa...ca aceasta duminica de ianuarie.

fara mine sunt pierdut

alergand ca un nebun in haosul acestei lumi, obosit fiind de atentia acordata prea mult detaliilor si oamenilor, satul de mofturi, ifose si "personalitati puternice" ce pedaleaza prin eter, am uitat complet de mine, de nevoile si linistea mea, caci taria mea in fata lor isi trage seva din dintrun trup si suflet multe prea istovit si pus la cazne de uriasii acestei lumi.
asa ca iau o supradoza de vise, imi revin si incep sa reevaluez prioritatile gandindu-ma ca fara mine sunt pierdut...tu nu esti decat o naluca

mai stii

...cand adormeam imbratisati
...cand ne trezeam bucurosi ca suntem in acelasi asternut
...cand simteam ca toata lumea era a noastra
...cand toate aveau un sens
...cum te priveam si nu ma saturam de tine
...cand te iubeam
...cand ma iubeai
...cand ne iubeam

tratament pentru o zi fericita

cum sa nu ai o zi fericita cand dimineata iti zambeste o floare...

ating vantul

ma invaluie incet facandu-ma sa tremur de placere decupandu-mi un zambet discret. ma imbratiseaza, ma atinge si il simt rece. parfumul lui imi desfunda narile, inchid ochii si mi-l inchipui colorat.
mainile imi tremura, vreau sa-l ating..el mi se strecoara printre degete...ma tin dupa el, alerg...imi scapa...suspin...se intoarce si imi mangaie obrazul rece uscandu-mi lacrima din coltul ochiului...eu il ating...e moale..e rece si e cald...ma las purtat de el agale...se indeparteaza si il aud suierand printre brazii ce prea devreme sunt incarcati de nea...
am stiut ca era el...vantul
...si eu l-am atins :)

Gand de Duminica

te privesc...colorata
te vad...imbelsugata
te miros...parfumata
te ating...firava
te simt...rece




esti tu...toamna

Da-mi gurita

De ziua ta, Marie

Delta Dunarii

si pentru ca o imagine face mai mult decat 1000 de cuvinte, las fotografiile sa vorbeasca despre acel loc minunat al tarii noastre: Delta Dunarii

o floare gingasa

pentru cea care ne-a incantat sufletul, auzul si vazul

nu pentru ca eram din aceeasi zona ci pentru imi era draga


P.S.: ziua de 13 mi-a adus din nou noroc, am scapat si de licenta :) happy :D

in bratele tale

am uitat ce bine ma simteam in bratele tale
UPDATE
pentru ca am fost "urecheat" pentru lipsa precizarilor complete legate de aceasta melodie, o sa spun ca mi-a fost recomandata de o persoana pe care am regasit-o dupa aproape 2 ani - vreme de "pribegie" dar si de "maturizare" - ceea ce a facut ca reintalnirea sa se inscrie intr-un sir mai lung de "regasiri". Spuneam atunci ca amicitia virtuala a luat sfarsit dar nu s-a incheiat. Ei bine, aveam dreptate si iata ca azi placerea de vorba a revenit si astfel am inceput o noua etapa.

Iubind în taina...
Mihai Eminescu

Iubind in taina am pastrat tacere,
Gandind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci in priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-un zambet faci gandirea-mi sa se-mbete.
Fa un sfarsit durerii... vin’ la sanu-mi.

ganduri

"...Iubirea? Ei da, iubirea. Foc si flacari pentru un an, cenusa pentru treizeci..."
(Giuseppe Tomasi di Lampedusa - Ghepardul)

ploaia

picaturile ce odinioara racoreau doua trupuri infierbantate se sparg azi reci pe sufletul meu

nu ma meriti

simplu, nimic mai mult
doi ani de "vanare de vant" cum ar spune poetul
mi-am pierdut mult timp cu tine....degeaba
cu toata frumusetea ta si dibacia de a juca oamenii pe degete pentru mine nu mai insemni nimic
si am ajuns la concluzia ca


nu ma meriti...personaj de bal mascat