de 11 prieteni pana in vesnicie
ani plini de bucurie
pedalati in nemurire.
in palma Fagarasului
placerea urcatului
amintirea zambetului.
din inima Sambetei
dorul prieteniei.
de multe ori ma gandesc ca totusi viata e nedreapta. ca Atotputernicul, in goana lui dupa suflete, alege ce e mai bun, lasandu-ne chinul dorului, tocmai pentru a atinge maretia sufletului. a unui suflet ce alerga mereu spre implinirea unui ideal. sus...tot mai sus. si iata, ai ajuns acolo, dar golul ce a ramas a devenit un chin, ce se linisteste din cand in cand, in insorita amintire de toamna, a unei vieti prea repede culeasa.
cu un zambet inlacrimat, ti-aduc aminte ca imi esti dator o vizita la Barcelona pe urmele lui Gaudi.
pana atunci, stimabile... ai grija de noi.
23.07.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu