o întâlnire care se spulbera ca un val de stânci, un râu de lacrimi ce se prelinge pe obraz. prea mult nisip uscat din care nu pot ridica nimic. o petala de floare ce se leagănă ușor în adierea vântului, prăbușindu-se la pământ. un gând ce pornește în fiecare zi către tine pe un nor alb pe întinsul cerului albastru. un oftat ce răsuna în văile munților pierzându-se în ecouri mute. apari ca o fata Morgana înaintea ochilor mei, ma târăsc sa te prind și cad în nisip. nu știu dacă mai am puterea sa ma lupt cu tine, sa lupt pentru tine, sa lupt pentru noi. am obosit.