Trandafiri

Florin Bogardo - Sa nu uitam nicicand sa iubim trandafirii
Asculta mai multe audio Vedete

iubita toamna

"a venit, a venit toamna… acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine, cu umbra ta"

Toata lumea vorbeste despre toamna,este atat de iubita pentru ca

- toamna se adună roadele, se numără bobocii, se pândesc frunzele ruginii, se opreşte soarele printre gene de visare.

- toamna are personalitate, e capricioasă, ne pune să gândim, pentru că toamna şterge transpiraţia verii, , pentru că-mi aminteşte de bunicii mei
toamna cu zile călduţe în care îţi vine să te îndrăgosteşti, dar şi toamna rece, cu ploi şi mult gri, cu zile în care îţi vine să-ti pui ordine în gânduri, să te bagi sub pătură, să bei un ceai cald şi să citeşti

- pentru că are crizanteme şi must, are puful galben al gutuilor, are merii incarcati

- pentru ca are poveştile la gura sobei, pentru ca are culorile cele mai frumoase, pentru ca are covor de frunze multicolor

- pentru ca ne face sa ne simtim bine in fiecare firicel de vant, sa zambim la fiecare raza timida de soare

spun unii ca toamna este anotimpul iubirii, poate pentru ca potrivit obiceiurilor populare, toamna era anotimpul preferat casatoriilor, zamislirii de prunci ,asta pentru ca roadele erau adunate puse bine in camari iar ei asteptau cuminti sosirea zapezii in fata focului ce le incalzea casele si trupurile.

Emotie de toamnã

Nichita Stanescu

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

Jurnalul

In cele 286 luni de viata mi s-a intamplat sa plang de doua ori, si nu plangeam pentru ca luam bataie sau eram necajit de ceva anume, ci pentru ca ori am pierdut pe cineva drag ori ma impresiona ceva incat inima mea tresalta si din acest zbucium ieseau lacrimile. Prima data cand am plans era intr-o zi de 11 februarie 2005 cand una din fiintele dragi mie parasea aceasta lume si urca acolo sus langa stele si ingeri, langa Dumnezeu, era bunica din partea mamei, cea care s-a jertfit atat de mult pentru copii si nepoti. Dar nu despre asta vreau sa scriu acum ci despre ce mi sa intamplat in data de 11 martie a.c., adica aseara cand hotarat fiind sa las Messinger-ul sa se odihneasca iar eu sa ma uit la un film. Din cele cateva filme pe care le am, unul mi-a atras atentia in mod deosebit si prin faptul ca imi fusese recomandat de un bun amic "virtual"- este vorba de "The Notebook". Si de ce am fost asa de impresionat de el??? Pentru ca in film este vorba de doi tineri care se indragostesc in timpul unei vacante de vara, o dragoste la prima vedere sa spunem, numai ca vara la un moment dat se sfarseste iar ea trebuie sa plece la colegiu ( facea parte si dintr-o familie bogata, pe cand el era un simplu muncitor la o fabrica de cherestea), bineinteles ca parintii ei se opun mai ales ca erau diferentele sociale foarte mari, ea pleaca iar el ii trimite timp de un an de zile cate o scrisoare in fiecare zi, dar scrisorile sunt ascunse de catre mama ei. Viata lor continua, el merge pe front, ea se anagajeaza asistenta voluntara pentru ranitii de razboi si intalneste un tanar ofiter de care se indragosteste, si care o cere in casatorie, ea acceptand si la fel si parintii ei. Dar destinul cum isi face treaba foarte bine, in ziua nuntii vede poza primului ei iubit intr-un ziar alaturi de casa pe care acesta promisese ca o va renova pentru ea...pleaca sa se intalneasca cu el si traiesc cateva zile de dragoste intensa iar ea va trebui sa se hotarasca pe cine va alege ( o mica paranteza, la radio in acest moment ascult o melodie in care cuvintele principale sunt " she is the one"), bineninteles ca va alege prima iubire, pe cel care o facea sa se simta implinita. Anii trec, au copii impreuna dar ea sufera un accident si isi pierde memoria, avand sclipiri doar de moment, dar lucrul care ma impresionat cel mai mult e faptul ca el va sta tot timpul langa ea in spital pentru ai citi povestea vietii lor scrisa de mana ei, si toate acestea in speranta a 5 minute de sclipire cand ii revine memoria si isi da seama ca iubirea vietii ei se afla langa ea tot timpul. Sfarsitul este pe masura, cei doi intr-un moment de deplina revenire al ei se imbratiseaza si mor unul langa altul asa cum au fost o viata intreaga.
Multora nu li se va parea cine stie ce din cele ce am descris eu, asta si pentru ca talentul meu de povestitor lasa mult de dorit, dar cel putin va indemn sa vedeti filmul. Multi vor crede ca sunt un om slab daca eu ca si barbat plang si sunt asa emotionat dar spunea cineva ca : " in cele slabe se arata puterea".
Imi doresc o asa iubire si o doresc tuturor, sa avem puterea de a trece peste toate obstacolele si sa lasam ale tineretii valuri si sa ne concentram asupra unei persoane, si atata timp cat e langa noi sa incercam sa daruim cat mai mult, pentru ca in dragoste aceasta daruire nu aduce pierdere ci din contra aduce profit.
Recomand filmul din toata inima si nu imi ramane de spus decat atat: TE IUBESC

PS. : eu cred ca ar trebui sa vedeti filmul cu ochii inimii pline de dragoste adevarata (a se citi DRAGOSTE si nu Sex).
Nu pierdeti timpul........IUBITI............
E scris la miezul noptii cu gandul la tine...