"Calvarul unei inime pribegi" - episodul I

August...
...caldura mare...un telefon...o intalnire...o ploaie marunta...noroi...emotii...discutie...sarut...tremurat...sex...placere...
...
...
...
Septembrie...
...la fel de cald...acelasi telefon ...aceeasi intalnire...aceleasi emotii...dar fara discutii...saruturi...mult sex...plecare...autogara...microbus...eu...

ACESTA A FOST EPISODUL I...

pentru ... D ...

cautare

de vreo 2 ani sunt intr-o continua cautare...ce caut??? nici eu nu mai stiu..din acel septembrie 2006 viata mea s-a schimbat radical, am devenit un om nehotarat, care e tot timpul nemultumit de el si de ceilalti...lumea asteapta de la mine mult mai mult decat pot oferi eu in acest moment..nu sunt frumos dar nici urat, nu sunt destept dar nici prost nu sunt..poate si eu am cautat mereu perfectiunea dar ea nu exista, sau daca exista nu poate fi atinsa in aceasta lume...poate in alta...
as dori sa revin la ce am fost inainte..un om sigur pe el si sigur pe tot ceea ce face, sa fiu cel care zambeam tot timpul, sa ridic cumva negura tristetii...
mi -am construit o lume de cristal, virtuala...imi petrec ore in sir pe internet, m-am indepartat de lumea reala, de prietenii mei...nu am mai iesit in oras de nu mai tin minte si atunci am facut-o pe fuga...
lumea e mult prea rapida pentru mine...sau poate eu sunt prea incet pentru ea..nu stiu...satul de toate, de toti...
vreau sa am din nou acea viata in care ma bucuram de orice lucru mic si neinsemnat, ma bucuram de cei pe care ii aveam langa mine...
vreau sa regasesc calea..mi-e foarte greu...

tristete

pacat ca recunoastem adevarata valoare a unui om doar dupa ce el nu mai exista...asa a patit-o si George Pruteanu, cel care a militat mereu pentru o limba romana curata, a avut curajul sa critice gunoaiele din muzica romaneasca si el este cel caruia ii datoram astazi traducerea tuturor instructiunilor si a cuvintelor scrise in limbi straine pe produsele care vin in tara...
"doar o vorba sat-i mai spun" maestre...poate vom invata sa scriem si sa vorbim romaneste, sa ne iubim tara si limba...Dumnezeu sa te odihneasca in pace

Jurnalul

In cele 286 luni de viata mi s-a intamplat sa plang de doua ori, si nu plangeam pentru ca luam bataie sau eram necajit de ceva anume, ci pentru ca ori am pierdut pe cineva drag ori ma impresiona ceva incat inima mea tresalta si din acest zbucium ieseau lacrimile. Prima data cand am plans era intr-o zi de 11 februarie 2005 cand una din fiintele dragi mie parasea aceasta lume si urca acolo sus langa stele si ingeri, langa Dumnezeu, era bunica din partea mamei, cea care s-a jertfit atat de mult pentru copii si nepoti. Dar nu despre asta vreau sa scriu acum ci despre ce mi sa intamplat in data de 11 martie a.c., adica aseara cand hotarat fiind sa las Messinger-ul sa se odihneasca iar eu sa ma uit la un film. Din cele cateva filme pe care le am, unul mi-a atras atentia in mod deosebit si prin faptul ca imi fusese recomandat de un bun amic "virtual"- este vorba de "The Notebook". Si de ce am fost asa de impresionat de el??? Pentru ca in film este vorba de doi tineri care se indragostesc in timpul unei vacante de vara, o dragoste la prima vedere sa spunem, numai ca vara la un moment dat se sfarseste iar ea trebuie sa plece la colegiu ( facea parte si dintr-o familie bogata, pe cand el era un simplu muncitor la o fabrica de cherestea), bineinteles ca parintii ei se opun mai ales ca erau diferentele sociale foarte mari, ea pleaca iar el ii trimite timp de un an de zile cate o scrisoare in fiecare zi, dar scrisorile sunt ascunse de catre mama ei. Viata lor continua, el merge pe front, ea se anagajeaza asistenta voluntara pentru ranitii de razboi si intalneste un tanar ofiter de care se indragosteste, si care o cere in casatorie, ea acceptand si la fel si parintii ei. Dar destinul cum isi face treaba foarte bine, in ziua nuntii vede poza primului ei iubit intr-un ziar alaturi de casa pe care acesta promisese ca o va renova pentru ea...pleaca sa se intalneasca cu el si traiesc cateva zile de dragoste intensa iar ea va trebui sa se hotarasca pe cine va alege ( o mica paranteza, la radio in acest moment ascult o melodie in care cuvintele principale sunt " she is the one"), bineninteles ca va alege prima iubire, pe cel care o facea sa se simta implinita. Anii trec, au copii impreuna dar ea sufera un accident si isi pierde memoria, avand sclipiri doar de moment, dar lucrul care ma impresionat cel mai mult e faptul ca el va sta tot timpul langa ea in spital pentru ai citi povestea vietii lor scrisa de mana ei, si toate acestea in speranta a 5 minute de sclipire cand ii revine memoria si isi da seama ca iubirea vietii ei se afla langa ea tot timpul. Sfarsitul este pe masura, cei doi intr-un moment de deplina revenire al ei se imbratiseaza si mor unul langa altul asa cum au fost o viata intreaga.
Multora nu li se va parea cine stie ce din cele ce am descris eu, asta si pentru ca talentul meu de povestitor lasa mult de dorit, dar cel putin va indemn sa vedeti filmul. Multi vor crede ca sunt un om slab daca eu ca si barbat plang si sunt asa emotionat dar spunea cineva ca : " in cele slabe se arata puterea".
Imi doresc o asa iubire si o doresc tuturor, sa avem puterea de a trece peste toate obstacolele si sa lasam ale tineretii valuri si sa ne concentram asupra unei persoane, si atata timp cat e langa noi sa incercam sa daruim cat mai mult, pentru ca in dragoste aceasta daruire nu aduce pierdere ci din contra aduce profit.
Recomand filmul din toata inima si nu imi ramane de spus decat atat: TE IUBESC

PS. : eu cred ca ar trebui sa vedeti filmul cu ochii inimii pline de dragoste adevarata (a se citi DRAGOSTE si nu Sex).
Nu pierdeti timpul........IUBITI............
E scris la miezul noptii cu gandul la tine...

ziua ei.....a femeii

Astăzi se sărbătoreşte Ziua Internationala a Femeii, zi oficializată în 1977 ca: Ziua ONU pentru drepturile femeilor şi pace internaţională. De ce era nevoie de o zi dedicata femeilor?? Pentru ca ipocrizia barbatilor si-a spus de foarte multe ori cuvantul pana in secolul XX. Sa crezut pana de curand ca femeile sunt cele mai inapoiate, inculte, au aparut tot felul de bancuri referitoare la inteligenta lor, la culoarea parului. Barbatii au considerat ca ei sunt rasa superioara "ariana-daca pot spune asa" si au nascocit tot felul de "atacuri" asupra femeilor. Dar ca si barbati uitam un singur lucru...fara femei nu am fi nimic..si nu ma refer aici numai la procesul de procreere, dar este in fiinta unui barbat sa se ataseze de o fiinta mai sensibila, asta ca sa compenseze cumva badarania si duritatea lui. Inca de la nastere, ca si barbati suntem atrasi de partea feminina, primul cuvant pe care il rostim este in majoritatea zdrobitoare a cazurilor " mama" adica "femeie"...apoi vine perioada pubertatii si adolescentei cand iesim cumva la vanatoare, incepem sa ne uitam pe strada dupa o fusta mai scurta, dupa un bust mai dezgolit..ne simtim atrasi de femeie, facem orice sa o " cucerim", sa fie a noastra, ne duelam pentru ea (asta cu duelul mai putin ca s-au cam dus vremurile acelea, dar din cand in cand ne mai luam la bataie pentru o femeie mai aparte) si in final ne casatorim cu ea, procream si traim o viata de cele mai multe ori fericita pana la sfarsitul vietii...
recunosc ca in ziua de astazi sunt tot felul de tipi de acestia teribilisti, "generatia manele" catalogata de mine...acestia sunt genul acela de barbati care se cred foarte macho, plini de ei si care cred ca totul li se cuvine, mai ales daca au ceva bani mai multi si o masina care nu e Dacie...aceste specimene trateaza in general chestiunile legate de dragoste si implicit femeia ca si cum totul li s-ar cuveni, iar femeie nu este decat un obiect al placerii lor nesabuite...
pot fi acuzat acum de foarte multi ca tin partea femeilor si ca nu sunt misogin, asa cum cred ei ca ar trebui sa fie un barbat, dar eu stiu o vorba care spune asa: " intr-o femeie sa nu dai nici macar cu o floare", asta inseamna ca trebuie sa o respecti cu adevarat, ea fiind cea care e tot timpul langa tine, iti este ajutor in viata si partener...cu ea imparti si cele bune si cele rele... daca vreti e asa cum auziti in filmele americane cand doi insi se casatoresc, cuvintele pana la adanci batraneti, la bine si la rau, la bogatie si la saracie...
femeie - eterna poveste
o sa imi permit acum sa redau mai jos cateva citate din cartea lui Mircea Cartarescu-De ce iubim femeile...
De ce iubim femeile : "Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta.
Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine.
Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor."

pentru asta iubim femeile..rog misoginii sa se abtina de la comentarii...e pre frumoasa ziua sa o stricam cu isteriile unora si altora...LA MULTI ANI si primavara frumoasa tuturor femeilor din viata mea....

antiprimavara

primul gand din aceasta dimineata a fost sa scriu cateva cuvinte despre primavara, asta si datorita faptului ca vremea insorita si calduroasa ma indemna...dar am avut trei piedici...prima a fost serviciul care nu ma lasat decat pe la ora 11 sa rasuflu putin si cand sa ma apuc sa scriu observ pe fereastra ca incepuse sa ploua, dar am zis eu ca nu e un motiv asa serios care sa ma faca sa nu scriu despre primavara, ca doar in timpul primaverii e ceva normal sa ploua..si iatama la ora 11 scriind cu sarg despre primavara..la sfarsitul articolului ma gandisem sa public o poezie, de altfel foarte frumoasa si pentru aceasta aveam nevoie de cartea de poezii..ma ridic, ma duc in biblioteca si cand arunc privirea pe geam observ ca afara totul e alb...am zis ca" nu se poate asa ceva", chiar cand eram pornit sa scriu despre o zi insorita de primavara, sa vad ca afara e de fapt iarna...asa ca articolul meu a ramas la stadiul de schita, asteptand venirea primaverii...pana atunci eu va doresc sa aveti parte numai de soare in viata voastra...

ganduri senine

astazi este o zi speciala...si nu atat pentru mine cat pentru cineva drag inimii mele si nu se putea sa nu scriu cateva randuri...numele il voi da sub o forma ascunsa, este vorba de un batran frumos iubitor de Dumnezeu...care nascut fiind intr-o zi de primavara a adus cu adevarat primavara in sufletele oamenilor care l-au cautat, il cauta si il vor cauta...este vorba de un preot, care a ajuns la venerabila varsta de 79 de ani, si care in tot acest timp a reusit ca in jurul lui sa fericeasca pe toti, fiind un vas ales al lui Dumnezeu cu un suflet bun si minunat, care a stiut sa culeaga roade din orice greutate, care a stiut sa treaca peste handicapul dat de Dumnezeu si care a chemat pe toata lumea sa vina sa ia bucurie, pentru ca el insusi este un om al bucuriei, mereu zambitor, mereu binevoitor iar din preaplinul inimii sale a daruit tuturor linistea necesara...
cineva spunea despre el ca este un odihnitor de oameni..si intr-adevar asa este, el este cel care a spus un cuvant minunat: "cand cineva intra in inima ta, el ramane acolo pentru vesnicie, iar prieteniile ti le programezi pentru vesnicie"...
cuvintele mele sunt de prisos...de aceea un gand frumos din partea mea si un sincer si calduros LA MULTI ANI...

mama

intra-adevar primavara in aceasta prima zi a lunii lui martisor..ce subiect e mai potrivit pentru un articol decat unul despre femeie in general si mama in special...cu totii ne aducem aminte ce bucurie era atunci cand tovarasa( doamna) invatatoare ne anunta atunci cand eram in clasele primare ca trebuie sa pregatim un martisor pe care sa il daruim mamelor noastre...ne straduiam sa fie cat mai bine realizat, mai frumos, puneam in el toata dragostea pe care o purtam si inca- sper- o purtam mamei...anii au trecut, noi am crescut si locul mamei a fost luat ( temporar) de o alta femeie, pe care o numeam fie colega de clasa, fie prietena noastra...
desi ne am maturizat in inima noastra a ramas o femeie care nu va iesi niciodata de acolo-aceea este :
MAMA- cand rostim acest cuvant, inima ne este invaluita de bucurie, pace, de incredere, de liniste in imprejurari dificile, de iubire..ea este cea care te asculta, te iubeste, este tot timpul langa tine...
nu as vrea sa ma lungesc ca sa nu plictisesc pe nimeni dar voi adauga o poezie, care cred eu, exprima cel mai bine iubirea, durerea si bucuria unei mame pentru copii ei..

MAMA
de Vasile Militaru

A venit aseara mama, din satucu-i de departe,
Sa mai vada pe fecioru-i, astazi " domn cu multa carte"!

A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit in prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire si de drag;

Sarutandu-i mana dreapta, ea m-a strans la piept, duioasa,
Si-ntreband-o cate toate, am intrat apoi in casa.

Inauntrul casei mele, -cata bruma-am adunat,
Da prilej bietei batrane sa se creada-ntr-un palat:
Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare,
Si cu multa grija calca doar pe-alaturi de covoare.

Eu o-ndemn sa nu ia seama si sa calce drept, in lege,
Ca doar e la fii-su-n casa, nu e-n casa vreunui rege,
Si de-abia o fac sa sada pe-un divan cu scoarta noua...

-"Mi-era dor de tine, maica...Ti-am adus vreo zece oua,
Nitel unt, iar colea-n traista niste nuci, vreo doua sute..."
Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar sa ma sarute:

-"Poate mor, ca sunt batrana si-a prins dorul sa ma-ndrume
Sa mai vad o data, maica, ce mi-e azi mai drag pe lume!
Caierul mi-i pe sfarsite...maine poate-si curma firul
Si-ntre patru blani de scanduri sa ma cheme cimitirul...
Jale mi-e de voi, mamuca, dar visez, chiar si desteapta,
Cum, pe-o margine de groapa, bietul taica-tu m-asteapta...

Tu, odorul mamii, in urma sa te-aduni cu fratii-acasa
Si sa-mparti agoniseala de pe urma lui ramasa:
Lui Codin sa-i dai pamantul de la moara si cu via;
Vaca si-un pogon de lunca, maica, sa le ia Maria;
Lui Mitrus sa-i dai zavoiul de rachiti dintre paraie;
Carul, boii si cu plugul sa le dai lui Nicolae,
Iara tu, ca mai cu stare decat fratii zisi pe nume,
Sa iei casa-n care tie ti-a fost dat sa vii pe lume...
Cand si cand, in miezul verii sau de Pasti, sa vada satul
Cum imi vine ca-n totii anii, la casuta mea baiatul
Si-avand tihna si odihna, la venire sau plecare,
S-aprinzi si la groapa maichii cate-un pai de lumanare!...

A tacut apoi batrana si-a plans mult, cu lacrimi grele,
Ce curgandu-i lin in poala, se-ntalneau cu ale mele.

din suflet dedic aceasta poezie mamei mele - dar si tuturor mamelor- care cu chipul ei blajin a reusit sa ma creasca, sa ma educe...iti multumesc din suflet MAMA...