mama

intra-adevar primavara in aceasta prima zi a lunii lui martisor..ce subiect e mai potrivit pentru un articol decat unul despre femeie in general si mama in special...cu totii ne aducem aminte ce bucurie era atunci cand tovarasa( doamna) invatatoare ne anunta atunci cand eram in clasele primare ca trebuie sa pregatim un martisor pe care sa il daruim mamelor noastre...ne straduiam sa fie cat mai bine realizat, mai frumos, puneam in el toata dragostea pe care o purtam si inca- sper- o purtam mamei...anii au trecut, noi am crescut si locul mamei a fost luat ( temporar) de o alta femeie, pe care o numeam fie colega de clasa, fie prietena noastra...
desi ne am maturizat in inima noastra a ramas o femeie care nu va iesi niciodata de acolo-aceea este :
MAMA- cand rostim acest cuvant, inima ne este invaluita de bucurie, pace, de incredere, de liniste in imprejurari dificile, de iubire..ea este cea care te asculta, te iubeste, este tot timpul langa tine...
nu as vrea sa ma lungesc ca sa nu plictisesc pe nimeni dar voi adauga o poezie, care cred eu, exprima cel mai bine iubirea, durerea si bucuria unei mame pentru copii ei..

MAMA
de Vasile Militaru

A venit aseara mama, din satucu-i de departe,
Sa mai vada pe fecioru-i, astazi " domn cu multa carte"!

A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit in prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire si de drag;

Sarutandu-i mana dreapta, ea m-a strans la piept, duioasa,
Si-ntreband-o cate toate, am intrat apoi in casa.

Inauntrul casei mele, -cata bruma-am adunat,
Da prilej bietei batrane sa se creada-ntr-un palat:
Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare,
Si cu multa grija calca doar pe-alaturi de covoare.

Eu o-ndemn sa nu ia seama si sa calce drept, in lege,
Ca doar e la fii-su-n casa, nu e-n casa vreunui rege,
Si de-abia o fac sa sada pe-un divan cu scoarta noua...

-"Mi-era dor de tine, maica...Ti-am adus vreo zece oua,
Nitel unt, iar colea-n traista niste nuci, vreo doua sute..."
Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar sa ma sarute:

-"Poate mor, ca sunt batrana si-a prins dorul sa ma-ndrume
Sa mai vad o data, maica, ce mi-e azi mai drag pe lume!
Caierul mi-i pe sfarsite...maine poate-si curma firul
Si-ntre patru blani de scanduri sa ma cheme cimitirul...
Jale mi-e de voi, mamuca, dar visez, chiar si desteapta,
Cum, pe-o margine de groapa, bietul taica-tu m-asteapta...

Tu, odorul mamii, in urma sa te-aduni cu fratii-acasa
Si sa-mparti agoniseala de pe urma lui ramasa:
Lui Codin sa-i dai pamantul de la moara si cu via;
Vaca si-un pogon de lunca, maica, sa le ia Maria;
Lui Mitrus sa-i dai zavoiul de rachiti dintre paraie;
Carul, boii si cu plugul sa le dai lui Nicolae,
Iara tu, ca mai cu stare decat fratii zisi pe nume,
Sa iei casa-n care tie ti-a fost dat sa vii pe lume...
Cand si cand, in miezul verii sau de Pasti, sa vada satul
Cum imi vine ca-n totii anii, la casuta mea baiatul
Si-avand tihna si odihna, la venire sau plecare,
S-aprinzi si la groapa maichii cate-un pai de lumanare!...

A tacut apoi batrana si-a plans mult, cu lacrimi grele,
Ce curgandu-i lin in poala, se-ntalneau cu ale mele.

din suflet dedic aceasta poezie mamei mele - dar si tuturor mamelor- care cu chipul ei blajin a reusit sa ma creasca, sa ma educe...iti multumesc din suflet MAMA...