a iubi inseamna a ierta

un status al unui amic din lista mea de mess ma facut sa scriu aceste randuri...statusul suna asa: "A iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta putini stiu sa iubeasca"..
asa e...pentru k foarte multi dintre noi ne complacem intr-o situatie comoda in care ni se para ca dam prea mult de la noi pierdem cumva, si vorbesc aici de daruirea in iubire fata de partener...ori cu cat dai mai mult cu atat primesti mai mult..in iubire nu exista pierderi ci numai castiguri..si dintr-o relatie care ai incheiat-o tot castigi ceva (te face sa te gandesti ce nu a mers si sa faci in asa fel ca lucrurile care nu au mers bine in relatiile ultime sa merga bine la urmatoarele.. )
titlul spune k "A iubi inseamna a ierta"..pentru ca in iubire totul se iarta, ierti pentru ca tii la celalalt (asta daca iubesti cu adevarat)...
toata lumea stie ce inseamna sa iubesti...intr-un cantec al Lucretiei Ciobanu (sibianca din Marginime)sunt cateva versuri care poate ca alcatuiesc o definitie a iubirii..iata versurile:
" pe la poarta cui mi-i drag
treaba n-am, si tot imi fac
pe la care mi-i urat,
am treaba si nu ma duc"
daca stii lucrul acesta stii si ce inseamna sa iubesti, pentru ca " a iubi" inseamna a impropria, a aduce pe cel iubit in tine insuti, a-l purta in tine..asta inseamna sa iubesti..sa porti in tine..
si acum o sa scriu o poezie foarte frumoasa care exemplifica tot ce am spus eu pana acum...

Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.

Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gat, nepretuit sirag
Stransoarea cald-a bratului tau drag.

Te port in mine tainic, ca pe-un vis
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori
Cum poarta florile mireasma lor.

Te port pe buze, ca pe un fagur plin
O poama aurita de smochin
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija fir cu fir.

Cum poarta floarea rodul de cais,
Adanc te port in trupul meu si-n vis.

Zorica Latcu.

il dedic iubirii mele...si tuturor celor care iubesc cu adevarat....

prietenia.....

ziua lui mercur...am de invatat da nu am chef..asa k am zis mai bine sa scriu cateva randuri...subiectul il aveam demult in minte...iata deci azi scriu despre prietenie..sunt cateva lucruri frumoase spuse de altii si am ajuns si eu la concluzia aceasta si as vrea sa le impartasesc k sa nu ramana sub obroc....
Ce este prietenia???
asta o stiu doar cei care sunt prieteni....este confluenta dintre iubiri, este ceva ce se alcatuieste din reciprocitate in iubire si respect...prietenia este asemanata ca doua rauri de munte care curg la vale si la un moment dat se intalnesc si isi continua drumul impreuna.
Cineva drag inimii mele( un batran frumos) spune k in prietenie e ca in vasele comunicante: fiecare ofera si fiecare primeste. Primeste ce i se da si ofera ceea ce are...si tot acest batran frumos spunea k si-a programat prieteniile pentru vesnicie(cat de frumos), de aceea cred k inima omului trebuie sa aiba numai intrari fara iesiri...daca un prieten intra cu adevarat la inima ta atunci acela nu mai iese de acolo pentru k lai "programat" pentru vesnicie..

aiureli......

nu am mai scris de mult si mam gandit sa o fac azi..desi nu am prea multa inspiratie....
stateam de vorba cu un amic si comentam un articol despre oras in general...si a venit vorba de cum percepem fiecare orasul in care stam...si el a venit cu o replica care mi-a placut mult...el spunea k percepe orasul asemeni unui clopot sau unui val de smirna si tamaie...
dupa ceva timp am citit o carte in care autorul se intreba oare de ce omul mai ales homo urbanus, tine foarte mult la ce spun ceilati despre el...ce spun de felul in care se imbraca, se comporta..etc..si autorul a ajuns la concluzia k daca traiesti pentru lume si faci toate lucrurile pe placul lumii atunci esti unul lumesc..si mi am adus aminte de comparatie facuta de amicul meu care vedea orasul ca pe un clopot sau un val de smirna si tamaie..si ma gandeam k totusi sunt unii oameni care se raporteaza la ei insisi si in acelasi timp la divinitate..si pentru acesti oamenim nu conteaza ce spune vecinu, ce spun colegii despre faptul k ai venit imbracat mai decent la scoala si nu ai luat un tricou pink..sau verde cu nu stiu ce dungi pe el...si acela care face asa mi se pare k ar fi un om implinit...
si legat de vestimentatie a aparut un articol pe net in care se spunea k cei care poarta tricouri si imbracaminte in culorile acestea mult prea vii(roz, verde aprins etc...) au un IQ scazut...oare asa o fi..???? hi hi hi..
avand in vedere k pana aku am scris numai prostii cred k ar trebui sa scriu si ceva interesant...dar partea trista e ca nu stiu ce sa scriu..asa k poate imi dati voi un subiect....
ce ziceti..???