ninge peste inima mea

in noptile negre ma zvarcolesc in pat cu gandul la tine, tu ratacesti prin alte asternuturi, ma cauti doar cand ceilalti se plictisesc de tine iar eu stau si te ascult ca la spovada asteptand sa faci un pas spre mine.
nu vreau sa fiu un pansament ce vindeca o rana, as vrea sa fiu cel care vegheaza asupra ta, iar amintirea ranilor sa dispara.
tresar la auzul pasilor ce se aud pe holul rece, ma trezesc si astept ca usa sa se deschida...in zadar, e usa celuilalt.
as vrea sa ninga peste inima mea sa ma ascund de lume, sa uit de tine, sa raman ingropat pana ce soarele va binevoi sa ma incalzeasca.

o întâlnire care se spulbera ca un val de stânci, un râu de lacrimi ce se prelinge pe obraz. prea mult nisip uscat din care nu pot ridica nimic. o petala de floare ce se leagănă ușor în adierea vântului, prăbușindu-se la pământ. un gând ce pornește în fiecare zi către tine pe un nor alb pe întinsul cerului albastru. un oftat ce răsuna în văile munților pierzându-se în ecouri mute. apari ca o fata Morgana înaintea ochilor mei, ma târăsc sa te prind și cad în nisip. nu știu dacă mai am puterea sa ma lupt cu tine, sa lupt pentru tine, sa lupt pentru noi. am obosit.

ciripit

ma trezesc cu greu la auzul unor sunete ciudate, trag draperiile si o raza de soare imi mangaie fata. deschid geamul si zgomotul se transforma intr-o muzica ce ma linisteste. zambesc si ma bucur de primavara.

de drag

bombardati de atatea inimioare multicolore, manjiti din cap pana in picioare de dragostea complexa ce se scurge din toate partile uitam ca de fapt, iubirea adevarata e atat de simpla si pentru a ajunge la ea trebuie sa faci doar un pas. dar pentru pasul acesta iti trebuie vointa si comunicare. desi toata lumea stie ca traim in era tehnologiei unde mijloacele de comunicare sunt nenumarate, am uitat cum se spune un "salut". pierdem timpul pe tot felul de site-uri de socializare, avem zeci de mii de amici dar nu avem prieteni. operatorii de telefonie mobila ne dau mii de minute si mesaje dar nu avem timp pentru a trimite un simplu mesaj de buna dimineata.
ne pierdem in hatisul lucrurilor, viata trece pe langa noi, dar cel mai grav e ca trec pe langa noi - fara sa-i observam macar - oamenii.
avem zile, saptamani si luni ale dragostei, ca apoi ani de zile sa ramanem singuri.
iubim englezeste, americaneste, romaneste da nu iubim cu adevarat.


dragostea nu cade niciodata...indiferent de ce facem sau nu facem.

la vita e bella

ma trezesc ca dintr-un vis frumos dar fara zane si feti frumosi. un vis cu iz de munte, vin fiert si "chitaristi fantezisti". sorb o gura de cafea si imi arunc privirea catre munte prin geamul mult prea mic sa imi arate toata frumusetea lui. un covor plin de cristale straluce in bataia calda a razelor de soare. nu mai vreau nimic, nu mai astept nimic, nu mai vreau pe nimeni, nu mai astept pe nimeni.
viata e frumoasa...ca aceasta duminica de ianuarie.