Am intalnit sute de mii de oameni in viata mea si intr-un fel fiecare si-a pus amprenta asupra mea, fie cu un chip senin, fie cu un zambet, fie cu o vorba inteleapta. Dintre acestea se desprinde chipul unui batran frumos iubitor de Dumnezeu, un om care a reusit sa inglobeze laolalta chipul senin, zambetul, dar – mai ales - vorba inteleapta. Un om care a spus ca inima lui are numai intrari fara iesiri, iar cel care ii devine prieten ramane asa pe vesnicie. Cineva spunea despre el ca este “odihnitor de oameni” si asa este, mai ales in aceasta lume in care in jur vezi numai chipuri obosite launtric si fizic, vezi oameni stresati, plictisiti, ori intalnirea cu acest om minunat tocmai prin aceasta se diferentiaza fata de intalnirile cu ceilalti oameni, in general.
Este un om al bucuriei si poate de asta multi l-au condamnat si au folosit o neputinta fizica de a lui spre a-l batjocori. Reuseste sa treaca peste toate zambitor, cu rugaciunea pe buze. Ii plac poeziile, ii place muzica populara, clasica, gusta cu placere o piesa de teatru radiofonic, as putea spune ca este un om obisnuit, la fel ca ceilalti, dar este mai mult de atat. Este parintele iubitor dar este sic el care te mustra, este cel care iti zambeste dar este sic el care se incrunta la fiecare abatere. Este cel care a legat prietenii puternice, a nascut duhovniceste fii si fiice, odihnind inimile fiecaruia.
Este prietenul meu si eu sunt prietenul lui.
Este Parintele Teofil, cel care azi, la 80 de ani, a reusit sa aduca bucurie, alinare si pace in sufletele a milioane de oameni, de la ierarhi la politicieni, de la profesori la student si poate cel mai important a reusit sa aduca acestea toate in inimile oamenilor obisnuiti.
Se naste la 3 martie 1929, in satul Toparcea din Marginimea Sibiului si primeste la botez numele Ioan, iar la scurt timp de la nastere ramane fara vedere. Intre 1935-1940 urmeaza cursurile unei scoli pentru nevazatori la Cluj-Napoca, apoi continua cursurile la o scoala speciala din Timisoara, iar cursurile liceale tot la Timisoara, la un liceu theoretic pentru vazatori. Intre 1948-1953 student la Institutul Teologic din Sibiu, iar de la 1 aprilie acelasi an intra in obstea Manastiri “Brancoveanu” – Sambata de Sus, acolo unde se afla si in present.
A publicat 35 de carti, a tinut sute de conferinte in zeci de orase din tara si strainatate.
Dintre poeziile dragi parintelui, este una mai speciala, o poezie care e cantata in Manastire de fiecare data cand este ziua vreunui calugar, o poezie scrisa de Traian Dorz.
Un suflet bun sa ai
Traian Dorz
Un suflet bun sa ai si-un gand frumos,
In fapte si in grai, pentru Hristos
Cu dragoste si-avant, spre tot ce-i drept si sfant,
Asa-ti dorim, asa, de ziua ta
Sa fii in tot ce spui, cinstit si bland
Sa nu fi nimanui dator, nicicand
Sa mergi mereu curat, pe drumu-adevarat
Asa-ti dorim, asa, de ziua ta
Sa fi un vas ales lui Dumnezeu
Sa ai un rod bun cules din orice greu
In jurul tau sa poti sa-I fericesti pe toti
Asa-ti dorim, asa, de ziua ta
Mereu mai plin de-avant, mai credincios
Mai bun, mai drept, mai sfant, mai ca Hristos
Sa-I poti cu drag vedea, in ceruri fata Sa
Asa-ti dorim, asa, de ziua ta
LA MULTI ANI!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu