iubire

Iubirea
Ioan Alexandru

Partasi suntem multor iubiri
Una singura e implinire
Celelalte numai presimtiri
Pana dam in inima de Mire

Impodobit cu-nfatisarea Lui
Dinspre inviere rasarinda
Pe cat in lacrimile orisicui
Voi ravni iubirea sa-si aprinda

Ce exista sa iubesc nespus
Oceanul stingerii de sine
Sa rodeasca-n cele care nu-s
Rasaritul ce le apartine

leapsa

SUNT: cel ce sunt
AS VREA: o clipa de sinceritate
PASTREZ: amintirile frumoase
MI-AS FI DORIT: sa am voce si sa cant
NU IMI PLACE: sa fiu cicalit
MA TEM: ca nu pot face cate am in cap
AUD: numai ce imi face bine
IMI PARE RAU: de greselile facute
IMI PLAC: ceasurile si stilourile :D
NU SUNT: destept, dar nici prost
DANSEZ: niciodata
NICIODATA: nu vreau sa mai repet unele greseli
RAR: beau :P
PLANG: sa ma descarc
NU SUNT INTOTDEAUNA: rabdator
NU IMI PLACE DE MINE: cand sunt agitat si nervos
SUNT CONFUZ: in situatiile in care nu sunt pus in tema
AM NEVOIE: de iubire
AR TREBUI: sa fiu mai dinamic

trecut-au anii

Terminand de citit "Memoriile" Parintelui Anania, mi am adus adus aminte ca azi este o zi speciala din viata mea cu dubla semnificatie.
Prima si cea mai importanta sa consumat acum 13 ani, intr-o zi de duminica, cand viata mea a luat o turnura neasteptata, atunci renuntam la visele mele de a deveni doctor, sau de a deveni informatician si m-am axat pe un domeniu - care in conceptia celor din anturajul meu, familia, prietenii mei - , care scotea din tine un "paria" al societatii fara nici un viitor, azi parerile sunt schimbate total.
Al doilea se consuma acum 2 ani intr-o cafenea din Sibiu, undeva in Piata Mica, o cafenea cu nume de soare, unde am intalnit pe unul din amicii mei, o relatie de amicitie plina de soare, de umbre, furtuni, ca orice relatie amicala.

La mai mare...sau la mai mult :D

...

Călugărul bătrân îmi şopteşte din prag
Lucian Blaga

Tinere care mergi prin iarba schiţului meu,
mai este mult pân-apune soarele?

Vreau să-mi dau sufletul
deodata cu şerpii striviţi în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvârcolit şi eu în pulbere ca ei?
Nu m-am sfredelit şi eu în soare ca ei?

Viaţa mea a fost tot ce vrei,
câteodată fiara,
câteodată floare,
câteodată clopot-ce se certa cu cerul.

Azi tac aici, şi golul mormântului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Aţtept în prag răcoarea sfârşitului.
Mai este mult? Vino, tinere,
ia ţărâna în pumn
şi mi-o presară pe cap în loc de apă şi vin.
Botează-mă cu pământ.

Umbra lumii îmi trece peste inima.