in noptile negre ma zvarcolesc in pat cu gandul la tine, tu ratacesti prin alte asternuturi, ma cauti doar cand ceilalti se plictisesc de tine iar eu stau si te ascult ca la spovada asteptand sa faci un pas spre mine.
nu vreau sa fiu un pansament ce vindeca o rana, as vrea sa fiu cel care vegheaza asupra ta, iar amintirea ranilor sa dispara.
tresar la auzul pasilor ce se aud pe holul rece, ma trezesc si astept ca usa sa se deschida...in zadar, e usa celuilalt.
as vrea sa ninga peste inima mea sa ma ascund de lume, sa uit de tine, sa raman ingropat pana ce soarele va binevoi sa ma incalzeasca.
