DĂRUÍ, dăruiesc, - A da în dar ceva cuiva; a face cuiva un dar.
Daruiesti pentru ca vrei, pentru ca poti, pentru ca iubesti. Darul nu este conditionat de ceva anume, o faci pentru ca simti cu adevarat. Daruirea e legata inevitabil de iubire, daruim celor pe care ii iubim, uneori lucruri materiale, alteori spirituale, fara sa asteptam ceva in loc, daruirea nu e recompensa - iti dau, imi dai-.
A darui iubire si a primi iubire este cel mai frumos lucru care i se poate intampla unui om.
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire...
Daruiea nu inseamna pierdere, ci prin impartire darul se inmulteste...
Tu poti sa ma iubesti sau nu, tu poti sa fi bun sau rau, poti sa fi departe sau sa nu fii cu mine, totusi eu ma bucur fiindca te iubesc si iti daruiesc iubirea mea, chiar daca ea nu se va materializa vreodata in ceva concret...
Dăruire
de Flavius Laurian Duverna
Într-o frumoasă dimineată
Cu soare dulce În răsărit,
O floare s-a ivit din ceată
Pe o creangă ce-a-nverzit .
Ascunsă-n mugur s-a trezit
După a ei lungă dormitare,
Si Încet, Încet a Îmbobocit
Sub grija razelor de soare .
Si-a desfăcut corola dulce
Si petalele albe-au chemat,
Toti flutarasii să mănânce
Nectarul bun ce-a adunat .
Si-asa a vrut să dăruiască
Al său meniu bun, delicios,
Să poată iară să rodească
Un fruct, aromat si gustos .
Să poată din nou să ofere
Si pe acesta, spre hrănire,
Având În sine-o mângâiere
Că si-a-mplinit a sa menire .
Astfel, as vrea sa fiu si eu!
Ca floarea cea dăruitoare,
Asuns deplin in Dumnezeu
Prin fapte bune, jertfitoare .
Să Împart nectarul adunat
Cu drag la toti cei ce Îl vor,
Sa crească fructul aromat,
Spre buna hrană, a tuturor!
Să pot să-ajut prin voiosie
Pe-acei lipsiti si nevoiasi,
Si-n cea mai mare bucurie
La ce am, sa-i fac părtasi!
Să-nvăt dela floarea curată
Ivită pe creanga cea verde,
Căci dăruirea, nici-o dată
Prin Împărtire nu se pierde .
Astfel, Îndeplinind menirea
Ce ne-apartine, tot mereu,
Vom demonstra că dăruirea,
E-un atribut din Dumnezeu!