Sunt deja la a 3 schita...la al 3-lea subiect...nu stiu daca acesta o sa apara pe blog..dar eu scriu...si subiectul a venit spontan de la o discutie pe mess...despre casa...adica despre locul nasterii..
nascut pe o mandra vale cum o numeste Irina Loghin..pe Valea Teleajenului, aproape de Valenii de Munte, locul de vietuire al lui Nicolae Iorga, acum 23 de ani, intr-o zi de 23 a lunii pline de flori...
pana la 14 nu sa intamplat nimic deosebit in viata mea, dar acela a fost punctul de cotitura, anul 1998 cand am plecat sa studiez intr-un alt oras, alt judet-vecin ce-i drept, adica e vorba de Brasov-..de atunci viata mea a luat o turnura la care nici nu ma gandeam..am cunoscut oameni, locuri, mi-am facut multi prieteni dar si dusmani..am trecut prin multe necazuri, poate foarte multe pentru un copil de 14-16 ani, dar dupa fiecare necaz venea o bucurie...nu vreau acum sa-mi plang de mila si nici sa ma laud...dar nu a fost usor deloc..important e ca am reusit sa trec peste si sa ajungul OMUL de azi....
acum sa revin la ce imi propusesem sa scriu..sa scriu de locurile natale, de parinti, de bunici, de prieteni....prezentarea locurilor am facut-o mai sus..despre parinti nu pot spune decat ca sunt oameni normali, simpli, care traiesc la tara...
tata-un om care a muncit din toate puterile ca sa creasca mandrete de trei feciori si pentru asta nu cred ca voi putea saii multumesc indeajuns vreodata...
mama- greu sa vorbesti despre ea..nu gasesc cuvintele potrivite...nu cred ca putea Dumnezeu sa gaseasca o fiinta mai potrivita pentru mine in lumea asta...a stat acasa si sa luptat cu greutatile..si la fel ca tata a reusit sa ne creasca, sa ne educe, sa ne sprijine..si ce e mai impotant este ca in ea am avut mereu cea mai buna prietena..multumesc pentru tot..
fratii- unul mai mare..altul mai mic...despre ei pot spune o vorba de prin ardeal..is oameni de treaba..si ma bucur ca sunt asa..si cred ca asa vor ramane..
bunicii-cu cei din partea tatalui am crescut in aceeasi curte, dar o relatie speciala am avut cu bunicii din partea mamei..si imi place sa o spun si vreau sa o spun ca acestia erau tarani adevarati, si ma gandesc in special la bunica mea care nu a incetat sa munceasca si sa isi iubeasca copii si nepotii pana in ultima clipa..a fost o adevarata imparateasa (Alexandra era numele ei) pentru care toate averile si mosiile ei erau copii si nepotii..este vorba pe care mia intiparit-o foarte bine in minte...si pentru ca in luna februarie anul acesta a facut 3 ani de cand a plecat acolo Sus ca sa isi vegheze averile si mosiile vars o lacrima din tot sufletul in amintirea ei..
satul- un loc ca in povesti, ma mandresc ca mam nascut la sat si ca cei sapte ani au fost chiar 7 (sapte)..si asta a contat foarte mult in drumul meu...un sat cu tineri si batrani dar pentru care bunul simt era la rang de mare cinste...imi aduc aminte cand eram mai mic cum oamenii cand se salutau daca stateau jos se ridicau in picioare si scoteau palaria de pe cap si raspundeau cu respect...asa se intampla si azi...desi ne modernizam ...sper ca modernizarea sa nu schimbe oamenii pentru ca atunci cand ma duc in vizita acasa sa mai pot iesi la poarta si sa stau de vorba cu batranele despre ultimele barfe din sat, despre cine a murit, s-a botezat sau sa cununat...
e vorba americana care spune " home sweet home" si au si americanii astia dreptate cel putin cand afirma asa ceva...e drept ca in ultimul timp, adica in ultimii 9 ani nu am fost prea des acasa dar gandul mia ramas mereu acolo si cu gandul si o parte din inima mea...
sunt sigur ca nu intereseaza pe nimeni lucrurile acestea dar am simtit nevoia sa scriu asta..si cui nu ii place sa nu citeasca...oricum ii multumesc amicului meu de pe mess care m-a "provocat " la discutia aceasta....si el din ce spune este plecat de acasa ..a trait printre straini iar la intrebarea mea unde locuieste si unde e casa lui raspunsul a fost: la mama, acolo e casa mea, e locul unde mam nascut si am crescut...
mai am multe de spus dar e deja tarziu..si sunt si obosit...o sa mai revin in preajma primaverii cu un articol.....
